VALERIU MANOLACHE: realizarea Cadastrului General prioritate ABSOLUTĂ 02 - 03 - 2015

Domnule VALERIU MANOLACHE haideți să vorbim puțin și să familiarizăm cititorii cu noțiunile de cadastru, intabulare. De ce sunt atât de importante aceste noțiuni?

Primul lucru pe care l-a făcut omul când a apărut pe pământ a fost să deseneze pe nisip, pe pământ, pe pereții unei stânci, a unei peșteri, teritoriul, o hartă. Acest gest nu a fost, însă, unul întâmplător pentru că de aici rezulta unde este sursa de apă, sursa de hrană, locul cel mai prielnic de vânătoare, pescuit, cum se delimita teritoriul unui trib de cel al triburilor vecine etc. Harta a apărut cu mii de ani înainte, nu este un moft postdecembrist al unora care s-au trezit și ei să desfășoare o activitate pentru a câștiga niște bani, așa cum ni se reproșează uneori.

Se știe că pământul, în general, a fost o sursă de conflicte de-a lungul istoriei. Sunt de notorietate conflictele dintre regiuni, țări, multe dintre acestea plecând de la inexistența unei hărți, a unor zone controversate, care erau vizate de o țară sau alta. De ce spre exemplu Napoleon Bonaparte a venit cu un sistem de cadastru? A avut o explicație foarte simplă. El vroia să știe câți bani are de luat din teritoriile pe care le-a

ocupat. Și atunci ajungem la una dintre componentele cadastrului care este cea economică. Până la urmă, fiecare trebuie să contribuie proporțional către stat cu ceea ce deține. Istoric , cadastrul s-a dezvoltat ca sistem, în special în perioada Mariei Tereza, perioada Austro-Ungariei, care a preluat acest sistem de cadastru de la Napoleon, pentru că au realizat rapid că este vorba de o ideea bună să știi ce suprafețe de teren și proprietăți deții. Mai este și componenta tehnică pentru că niciodată nu vei putea lua niște decizii corecte și fundamentate până nu știi ce ai, cum arată, despre ce dimensiuni și suprafețe vorbești. Lucrul acesta se regăsește la nivelul fiecărui individ în mod curent. Dacă un individ vrea să-și cumpere, spre exemplu, mochetă, cum procedează? Își măsoară camera. Își calculează suprafața, ca să știe cât are de cumpărat. Este un element de normalitate. Și noi ca stat trebuie să știm ce există, unde există, ce formă are, cui aparține, cine este proprietarul și într-un final ajungem, inevitabil, și la partea fiscală.

Să înțeleg că, până la urmă, cadastrul este un fel de poliție a pământurilor?

Legea cadastrului are trei componente: tehnică, juridică și economică. V-am explicat ce înseamnă componenta tehnică: forma, dimensiunea, poziționarea. Din punct de vedere juridic trebuie să știm cui aparține pe baza unor documente. Și trei, considerentul fiscal.

Ce se întâmplă la noi?

Cadastrul așa cum este definit și prin legea 7/1996 are aceste trei componente. Primele două dintre acestea, cea tehnică și juridică, într-o măsură relativ haotică, neorganizată, nestructurată, sunt la fel de haotice ca în anul 1999 când a început sistemul de carte funciară. De componenta economică nimeni nu vorbește pentru că, până la urmă, pe mine ca stat, ca reprezentant al statului, trebuie să mă intereseze nu numai unde și ce suprafață are fiecare, ci trebuie să mă intereseze și ce am de luat ca impozite și taxe de la acel cineva.

Ce înseamnă, până la urmă, cadastrul?

Cadastrul este o poliție a pământurilor. Trebuie să știi să controlezi aceste elemente. Ce se întâmplă la noi? Spre exemplu, dăm niște legi precum Legea 18/1991, cu reconstuituirea dreptului de proprietate unde dăm niște titluri de proprietate deși nu știm cu certitudine unde sunt acele parcele, acele terenuri, pe care statul le dă cuiva. Proprietarul primește o hârtie și de aici încep problemele. Pentru că terenul respectiv pe care are drept de proprietate pentru a putea fi tranzacționat, urmează niște succesiuni, trebuie mai întâi identificat. În momentul în care această treabă s-a făcut greșit, eronat, de la început, problemele sunt numeroase.

Cum trebuia procedat?

La început trebuia să măsurăm ceea ce împărțim și atunci împărțeam doar ceea ce exista în realitate. Acum dacă adunăm titlurile de proprietate emise, suprafețele înscrise acolo, cred că depășim cu mult suprafața României. Dacă eu am, spre exemplu, o tarla de 100 de hectare și știu acest lucru, emit 100 de titluri pentru un hectar , nu mai multe, dar știu sigur că toți cei care au titlu de proprietate pot beneficia de pământul aferent. Din păcate, la noi nu s-a întâmplat acest lucru. Oricât ar spune unii colegi de-ai mei care sunt în administrație că totul este minunat, perfect. Cred că lucrurile nu stau minunat, ba din contră aș zice, pentru că am o experiență profesională de peste 30 de ani în domeniu. Cred că știu foarte bine ce vorbesc despre acest subiect.

Care este diferența dintre cadastrul sporadic și cadastrul general sistematizat? Cum tratează țările, hai să le spunem civilizate, problema cadastrului? Ce înseamnă acest cadastru sporadic pe înțelesul tuturor?

Înseamnă că proprietarul nu mai poate tranzacționa, închiria, schimba buletinul, până când nu are casa intabulată. Prin acest lucru s-a generat un sistem în care, ici-colo, funcție de momentul în care cetățeanul era obligat să ajungă la intabulare, au apărut, ca ciupercile, niște documentații privind intabularea, executate pe banii cetățeanului și care nu au fost controlate din punct de vedere tehnic. Și spun asta pentru că, cel puțin până în 2003-2004, aceste lucrări de intabulare care se avizau tehnic vorbind, și mă refer la forma , dimensiunea și poziționarea unei parcele, nu au fost băgate într-un sistem, într-o hartă digitală. Spre exemplu, venea Ionescu și desenai conturul parcelei acestuia deși pe restul străzii nu mai era nimeni. Venea peste un an vecinul lui Ionescu care își făcea intabularea cu o altă firmă și de aici apăreau problemele. Bineînțeles că sunt niște toleranțe tehnice admise, niște rațiuni și explicații tehnice, și veți vedea că dacă veți pune zece oameni să măsoare același lucru veți vedea că vor exista diferențe. Diferențe rezonabile, de câțiva centimetri, zeci de centimetri, cu condiția să lucreze toți profesionist. Și aici atingem un alt subiect extrem de delicat, care trebuie și el dezbătut pe larg, și anume autorizarea.

Parcelele acestea pe măsură ce apăreau au intrat într-un sistem electronic, digital, și am observat că fie sunt suprapuse, fie există goluri semnificative pe această hartă digitală. Lucrul acesta putea fi prevenit cu condiția să fi lucrat foarte bine, profesionist, de la început. Și nu lucrând într-un sistem de cadastru sporadic în care cetățeanul este nevoit să își plătească lucrarea, ci într-un cadastru general sistematic. Peste tot , vorbesc de țările cu experiență democratică, țări care au știut să preia ce este bun și să continue la alți parametri acest lucru bun. Toate lucrările de cadastru în aceste țări au fost făcute de stat. Iar rezultatele sunt lăudabile. Statul a plătit realizarea cadastrului general, după care lucrarea per ansambul a fost gestionată în moduri diferite de la o țară la alta. Fie că au dat spre concesionare genul acesta de lucrare unor firme, unor specialiști în domeniu, care au obligația, spre exemplu în Italia, să facă acest lucru.

Cum stau în realitate lucrurile?

Este un specialist, o firmă, care a concesionat intabularea dintr-o comună. Această firmă ține planurile la zi și are obligația ca tot ce apare, dispare, tot ce se modifică, să le actualizeze și pentru acest lucru este plătită cu un procent din taxele și impozitele colectate de municipalitate. Este o formă de lucru. În alte state sunt alte forme de lucru. Se ocupă, de tot, statul, care controlează toate aceste informații și execută lucrări cu diferite firme din domeniu.

Situația în România, dacă am înțeles bine, este una haotică, în contextul în care statul refuză să se implice financiar și nu numai în reglementarea rapidă a acestei probleme. Cine are interesul să persiste această confuzie generalizată?

Din păcate, la noi lucrul acesta nu s-a întâmplat și asta nu a făcut decât să accentueze prima greșeală, cea de la Legea 18/1991, când s-a împărțit fără să știe ce se împarte. Pentru că s-a adăugat și componenta juridică potrivit căreia au apărut cărți funciare care, din păcate, nu se leagă unele cu altele. Apar distanțate, suprapuse, și acest lucru a accentuat fenomenul de dezordine tehnică și juridică.

De curând, prin 2010, în baza unui acord de împrumut pe care România l-a avut cu Banca Mondială, acord care avea ca scop finanțarea lucrărilor de cadastru general, proiectul CESAR. Au fost două licitații, a început primul proiect CESAR 1, cu un număr de 19 U.A.T.-uri (Unitate Administrativ Teritorială), apoi peste doi ani, prin 2012, a fost a doua licitație cu CESAR 2, cu un număr de 35 de U.A.T.-uri. Din 2010, respectiv 2012, au trecut cinci, respectiv trei ani, și închipuiți-vă că nici acum nu s-au finalizat cele două proiecte. Și nu s-au finalizat din câteva motive. Și nu pentru că executanții sunt de slabă calitate, deși au fost și unele cazuri de acest tip pentru că atunci când este vorba de banii Băncii Mondiale, licitațiile sunt pe regulile Băncii Mondiale, unde se poate înscrie oricine. Și au venit unele firme din afară care habar nu aveau, dacă pot spune așa, despre cadastru, era o barieră de comunicare, nu știau mai nimic despre situația de la noi, și au dat un rateu uriaș. Spre exemplu o firmă din Grecia, țară în care cadastrul nu există nici în prezent. Sunt nemulțumit, însă, când mă refer la firmele autohtone, de tradiție din România, cu o experiență profesională și capacitate logistică certă și care datorită sistemului au fost practic împiedicate să finalizeze la timp lucrările. Va pot spune că și firma pe care o dețin este implicată în aceste proiecte și vă pot certifica că situația este de coșmar.

Să vă spun mai întâi ce reprezintă acest proiect. Iei spre exemplu o comună, un U.A.T., pe care trebuie să-l măsori complet. Asta înseamnă cadastru general. Inventariezi tot ce există pe acel U.A.T.. După care atașezi actele pentru fiecare parcelă găsită care poate fi proprietate privată sau proprietate publică, proprietatea statului, în funcție de ce discutămși mă refer aici la calea ferată, autostradă, drum național. Fiecărei parcele i se atașează un proprietar. Lucrurile par simple și tehnic, din punct de vedere al măsurătorii, sunt chiar simple. Problema a apărut în momentul în care a trebuit să preiei date validate anterior de către oficiile de cadastru. Și atunci începi să găsești tot felul de inadvertențe. Așa cum vă spuneam, fie parcelele sunt suprapuse, fie nu se știe cine este proprietarul, fie sunt titluri de proprietate emise la date diferite pentru același proprietar, lucru de neconceput. Adică Ionescu are un titlu pentru un hectar dat astăzi și mai are un titlu pentru un hectar dat acum doi ani. Care este cel bun din cele două? Nu se știe!

În România există, totuși, Agenția Națională de Cadastru, plus oficii județene care se subordonează acesteia. Nu ar trebui ca această instituție să intervină rapid pentru clarificarea cât mai rapidă a acestei situații?

De la oficiile de cadastru nu obții prea multe informații pentru că în general sistemul, cu precădere în ultimii zece ani, și vă spun asta din relația pe care o am cu administrația, se simte o lipsă tot mai evidentă a autorității statului. Nu este posibil să se ajungă la un fel de enclavizare. România este una singură, tocmai de aceea avem un guvern central, tocmai de aceea avem o Agenție Națională de Cadastru, plus oficiile județene de cadastru care sunt subordonate agenției. Dacă instituția centrală, spre exemplu, dă o dispoziție oficiilor județene, acestea sunt obligate să o pună în aplicare imediat. Agenția Națională de Cadastru este subordonată Ministerului Dezvoltării Regionale. Din păcate la noi de la un an la altul situația se deteriorează pe fondul lipsei de autoritate a statului. Câtă vreme conducerile instituțiilor descentralizate, la nivelul unui județ, sunt numite pe criterii politice, niciodată cel care a fost numit în funcție de „jupânul” său politic, nu va face altceva decât să apere interesele celui/celor care l-au numit și îl susțin în această funcție. Este foarte simplu! De aici până la blocarea, tergiversarea, spuneți-i cum vreți, a realizării cadastrului general este doar un pas. Nu se dau titlurile de proprietate, se generează amânări și confuzii, și atunci când, o firmă începe o lucrare în acest domeniu, te trezești cu replici, total inacceptabile, de o sfidare maximă. „O fi în caietul de sarcini că aveți documentele pe U.A.T.-ul respectiv, dar la noi la oficiul de cadastru situația stă altfel”. Și se blochează totul și nu poți depăși instituțional acest blocaj.