Pentru a putea întocmi planuri topografice, hărţi și lucrări de cadastru, se aleg pe suprafaţa terestră o serie de puncte a căror poziţie în spaţiu diferă, dar care proiectate ortogonal pe o coală de desen şi unite ne vor reda cu fidelitate forma şi dimensiunile acelei zone (la scară).
Punctele sunt situate pe poziţii dominante şi repartizate de regulă în colţurile unei reţele de triunghiuri, poziţia acestor puncte fiind determinată cu precizie, prin coordonatele rectangulare X,Y şi Z.
Ansamblul triunghiurilor care acoperă teritoriul de măsurat se numeşte canevas.
Reţeaua Geodezică de stat sau Reţeaua de Triangulaţie reprezintă reţeaua de puncte de sprijin ce formează baza tuturor ridicărilor planimetrice. În funcţie de distanţa dintre puncte, de precizia măsurătorilor, punctelor ce formeaza, Reţeaua Geodezică se clasifică astfel:

• Ordinul I, având punctele (vârfurile triunghiurilor) situate la 20Km – 60Km, în medie 30Km;
• Ordinul II, vârfurile de triunghiuri sunt intercalate în Ordinul I şi la distanţe între 10Km – 20Km, în medie 15Km;
• Ordinul III, punctele sunt dispuse în interiorul triunghiurilor de Ordinul II, la distanţe de 5Km – 10Km;
• Ordinul IV, punctele sunt dispuse în interiorul triunghiurilor de Ordinul III şi sunt situate la distanţa de 3Km;
• Ordinul V, punctele sunt intercalate în triunghiuri de Ordinul IV la distanţa medie de 1,5Km.

Triangulaţia geodezică de ordin superior este formată din punctele de Ordinul I, II şi III, desfăşurate de-a lungul paralelelor şi meridianelor, alcătuind aşa numită Reţea Primordială, care face legatură cu reţelele statelor vecine.

Triangulaţia geodezică de ordin inferior, numită şi Triangulaţie Topografică, constituie Reţeaua de Îndesire şi este alcătuită din punctele de Ordinul IV şi V.

Triangulaţia topografică se foloseşte pentru îndesirea reţelei de puncte de sprijin, în vederea legăturii măsurătorilor de detaliu de puncte geodezice. Principalele caracteristici ale triangulaţiei topografice sunt următoarele:

• alegerea punctelor se face cât mai aproape de suprafeţele pe care se vor efectua măsurătorile în detaliu. Numărul lor trebuie să asigure densitatea cerută de un punct la 2.5Km – 5Km;
• distanţa între puncte să fie de 1Km – 3Km;
• triunghiurile formate să fie cât mai apropiate de cel echilateral, evitându-se unghiurile mai mici de 40G sau mai mari de 160G;
• să aibă vizibilitate la celelalte puncte care intră în forma de canevas stabilită;
• raportul dintre lungimile maxime şi minime ale vizelor de determinare să nu fie mai mare de 3:1;
• laturile care formează bazele de triangulaţie să fie măsurabile direct şi să aibă o lungime de 600m – 1500m.

Triunghiurile formate prin unirea punctelor se pot grupa în mod direct, deosebindu-se următoarele forme de canevas:

• patrulater;
• poligon cu punct central;
• lanţ de triunghiuri;
• lanţ de patrulatere;
• lanţ de poligoane;
• reţea complexă.

Alegerea formei de canevas depinde de condiţiile de teren şi de operator, dar în acelaşi timp şi de precizia cautată, deoarece formele poligonale şi complexe de triangulaţie asigură o precizie mai mare decât lanţurile de triunghiuri sau patrulatere.
Cel puţin o latură a canevasului este recomandabil să fie delimitată de două puncte geodezice de ordin superior cu coordonate cunoscute. Această latură va servi ca bază de calcul sau baza de pornire.
Din coordonatele rectangulare ale punctelor de la extremităţile bazei se poate calcula atât lungimea bazei (distanţa orizontală redusă la elipsoid), cât şi orientarea (azimutul) acestei direcţii.

REŢELE DE SPRIJIN PLANIMETRICE

Urmare a documentării şi recunoaşterii executate în zonă rezultă:

• Existenţa, natura, materializarea, semnalizarea şi eliminarea punctelor din reţelele realizate anterior (vechi);
• Selecţia punctelor ce vor putea fi integrate în noua reţea;
• Proiectarea poziţiei punctelor noi care vor alcătui reţeaua şi care se vor materializa pe teren;
• Stabilirea punctelor în care se vor executa determinări de coordonate prin procedeul GPS.

În funcţie de tipul reţelei, PRINCIPALĂ sau SECUNDARĂ, se vor alege echipamentele şi dispozitivele de măsurare a unghiurilor şi distanţelor. Setul de date astfel rezultat va fi prelucrat cu programe specializate, de compensare, obţinându-se coordonatele planimetrice X, Y care vor sta la baza ridicării detaliilor zonei.

REȚELE DE SPRIJIN ALTIMETRICE

Documentarea asupra zonei furnizează informaţiile despre existenţa şi materializarea reperilor și bornelor de nivelment, precum şi despre precizia acestora.
Pentru cotarea reperilor de nivelment nou plantaţi se execută măsurători de nivelment geometric de ordinul II sau III, urmând a fi utilizate echipamente de nivelment cu parametrii de precizie superiori.