Prelucrarea preliminară a imaginilor satelitare (preprocesarea) presupune aplicarea următoarelor corecţii:

Corecţiile radiometrice care se aplică pentru eliminarea erorilor provocate de către senzorul de teledetecţie şi de mediul înconjurător. Acestea sunt următoarele:

• Corecţii pentru înlăturarea erorilor produse de către senzor generate de perturbaţiile sistemului de detectare, înregistrare şi transmitere a datelor.
• Corecţii ale variaţiilor peisajului şi a mediului înconjurător ce ameliorează variaţiile de iluminare şi cele atmosferice.
• Corecţii de întărire a imaginii care constau în efectuarea unor filtrări  de eliminare a perturbaţiilor din imagine, modificări de densitate (nuanţă de gri sau culoare) şi efectuarea codificării color.
• Corecţii de îndepărtare a erorilor ce apar în imagine datorită răspunsului inegal al detectorilor în cazul înregistrărilor multispectrale şi care se elimină prin prelucrarea histogramei imaginii. Parametrii histogramei sunt foarte importanţi întrucât aceștia conduc la obţinerea unei noi imagini digitale în care fiecare pixel va avea calculată o altă valoare a nuanţei de gri, fapt ce modifică tonalitatea conţinutului informaţional.
• Corecţia de eliminare a variaţiei în timp a luminii solare se aplică analogic sau analitic, prin calcul, pentru fiecare pixel al imaginii.

Corecţiile geometrice care se aplică în scopul eliminării erorilor ce deformează geometria imaginilor. Astfel se aplică următoarele corecţii:

• Corecţii  de eliminare a influenţei reliefului, a înclinării imaginii şi a altor distorsiuni, în vederea comparării mai multor imagini (se aplică  prin procesul de redresare);
• Corecţii de corespondenţă în vederea comparării imaginilor aeriene cu imaginile satelitare (se aplică analogic sau digital) şi constau în eliminarea distorsiunii panoramice şi distorsiunii datorate rotaţiei Pământului.

Prelucrarea digitală a imaginilor satelitare (procesarea) se poate face planimetric pentru extragerea detaliilor planimetrice şi/sau stereoscopic pentru determinarea suplimentară a altitudinii punctelor suprafeţei terestre şi reprezentarea reliefului.

Prelucrarea digitală nestereoscopică a imaginilor satelitare se realizează prin georeferenţierea sau redresarea imaginilor satelitare ce urmează a fi prelucrate, urmând apoi procesul de prelucrare a acestora. Astfel metodele de prelucrare sunt diferite pentru imaginile monospectrale, respectiv a celor multispectrale. Prelucrarea imaginilor digitale monospectrale se realizează prin metoda filtrării spaţiale care accentuează sau estompează diferite frecvenţe spaţiale, iar prelucrarea imaginilor digitale multispectrale se referă la prelucrarea imaginilor unui areal, în benzi spectrale diferite în scopul obţinerii unei noi imagini.

Prelucrarea digitală stereoscopică a imaginilor satelitare este cea mai precisă şi cea mai complexă metodă, ce presupune parcurgerea următoarelor etape:

• Orientarea interioară a imaginilor stereogramei;
• Orientarea exterioară a imaginilor stereogramei şi formarea modelului stereoscopic;
• Orientarea absolută a modelului stereoscopic (orientarea modelului stereoscopic în sistemul de coordonate al planului sau hărţii topografice);
• Exploatarea modelului stereoscopic (vectorizarea detaliilor planimetrice şi trasarea curbelor de nivel pentru reprezentarea reliefului).

Pentru prelucrarea stereoscopică a imaginilor digitale satelitare există softuri specializate care permit realizarea şi exploatarea modelului stereoscopic.

Sateliții comerciali sunt echipați cu senzori de înaltă rezoluție(0.31-2m) care preiau imagini cu aplicabilitate în domeni foarte variate (sursă: Satimagingcorp):