Hărţile şi planurile topografice sunt reprezentări grafice convenţionale, pe care se prezintă elemente de planimetrie şi de relief ale suprafeţei terestre, în mod generalizat sau detaliat, în funcţie de scara de redactare şi de alte criterii.
Harta topografică este reprezentarea grafică convenţională a unei suprafeţe terestre mari, care ţine seama de forma curbă a Pământului, pe baza folosirii unei proiecţii cartografice. Din punct de vedere al conţinutului, hărţile topografice redau în mod generalizat detaliile planimetrice şi nivelitice ale suprafeţei topografice, prin diferite semne convenţionale.
Se menţionează că numărul scărilor folosite pentru reprezentarea unei porţiuni din suprafaţa terestră poate fi nelimitat, dar dintre acestea se utilizează numai scările de bază: 1:25000; 1:50000; 1:100000; 1:200000: 1:500000 şi 1:1000000.

Clasificarea hărţilor și planurilor
În funcţie de scară se definesc următoarele grupe de hărţi şi planuri:

1. 1. Hărţi la scări mici, se redacteazã la scări mai mici sau egale cu 1:1000000;
2. 2. Hărţi la scări medii, se redactează la scările: 1:50000; 1:100000; 1:200000 şi 1:500000;
3. 3. Hărţi la scări mari, se redactează la scările 1:25000 şi 1:20000;
4. 4. Planuri topografice de bază, la scările 1:10000 şi 1000;
5. 5. Planuri topo-cadastrale de bază, la scările 1:10000; 1:5000 şi 1:2000;
6. 6. Planuri topografice de situaţie, la scările 1:2000 sau 1:1000;
7. 7. Planuri topografice urbane, la scările 1:1000 şi 1:500;
8. 8. Planuri de detaliu la scările 1:200; 1:100 şi 1:50;

Relieful cuprinde totalitatea neregularităților, convexe și concave ale terenului. Relieful este studiat din punctul de vedere al configurației, al formelor caracteristice și al elementelor componente. Este foarte importantă reprezentarea lui corectă și expresivă pe plan sau hartă. Reprezentarea reliefului se face în principal prin următoarele metode:

• curbe de nivel;
• model digital al terenului;
• planul cotat;
• profilelor;
• hașurilor;
• umbre cu tente;
• planuri în relief.

Cea mai utilizată metodă de reprezentare a reliefului pe planuri și hărți la momentul actual este metoda curbelor de nivel. Cea mai modernă și corectă reprezentare a reliefului este modelul digital al terenului. Seamănă cu hărțile în relief cu caracter didactic, dar au o acuratețe de reprezentare mult mai mare.

Planurile de situaţie (planurile de detaliu) reprezintă produsul topo-geodezic cel mai solicitat de către beneficiarii noştrii. Planurile de situaţie se realizează printr-o ridicare topografică executată cu staţii totale sau echipamente GNSS.

În funcţie de elementele reprezentate distingem:

Planuri de situaţie planimetrice - unde sunt reprezentate doar informaţiile planimetrice (plane); se realizează în diferite sisteme de proiecţie (conform solicitării beneficiarului) şi pot fi întocmite pentru:

• obţinerea autorizaţiei de construire PAC (Plan Autorizație Construire)/demolare;
• pentru proiectare;
• determinarea suprafeţelor de teren împrejmuite (în vederea închirierii/concesionării);
• pentru platforme industriale;
• pentru obţinerea PUG-ului (Plan Urbanistic General), PUZ-ului (Plan Urbanistic Zonal), PUD-ului (Plan Urbanistic de Detaliu).

Planuri de situaţie altimetrice - sunt reprezentate informaţiile planimetrice şi altimetrice (altitudinea punctelor măsurate), se realizează în diferite sisteme de proiecţie şi cu suprafaţa de referinţă conform specificaţiilor beneficiarilor şi pot fi întocmite pentru:

• obţinerea autorizaţiei de construire PAC/demolare;
• pentru proiectare;
• pentru înfinţarea/reabilitarea căilor de comunicaţii;
• pentru situri arheologice;
• pentru platforme industriale;
• pentru obţinerea PUG-ului, PUZ-ului, PUD-ului.