Monitorizarea tasării:

Metoda nivelmentului geometric de precizie înaltă a fost şi este, cea mai folosită metodă în studiul deformaţiilor construcţiilor. În funcţie de tipul şi mărimea construcţiei studiate, se creează reţeaua de nivelment geometric pentru monitorizarea tasărilor.
În componenţa reţelei intră:

• punctele de control de cercetat, fixate pe construcţia care este supusă cercetării, numite în cazul acestei metode şi mărci de tasare sau repere mobile.
• reperi ficşi, numiti şi reperi de referiţă, sunt amplasaţi în terenuri nedeformabile şi în afara zonei de influenţă a construcţiei studiate.

Punctele de control (mărcile de tasare), au rolul de a reda cât mai fidel modificarea componentelor verticale ale deplasărilor unor elemente separate sau a construcţiei urmărite, pe care ele sunt fixate, cât şi crearea posibilităţilor de măsurare a acestor componente. Ele se încadrează în elementele de rezistenţă ale construcţiei. Distribuția mărcilor de tasare se face în funcţie de forma şi dimensiunile fundaţiei şi de încărcarea diferitelor părţi ale acesteia. Ele se repartizează în locurile critice ale construcțiilor din punct de vedere al riscului deplasărilor. Rezultatele observațiilor asupra reperilor și mărcilor constituie elemente de studiu privitoare la comportarea în timp a diverselor elemente ale construcțiilor, intervenindu-se acolo unde valorile depășesc pragul critic.
În acelaşi timp, se vor urmări şi deplasările verticale ale terenului înconjurător produse de influenţa construcţiei asupra terenului.

Monitorizarea deplasărilor plane: Deplasările sau deformaţiile plane ale construcţiilor şi terenurilor pot fi determinate prin metode geodezice utilizând: metode clasice (statii totale), metode GNSS (sisteme de pozitionare globală: GPS, GLONASS, Galileo) sau metode combinate. Reţeaua geodezică formată din reperi de control şi puncte obiect materializate pe corpul obiectului studiat este astfel creată încât în urma măsurătorilor efectuate să se poată determina mişcarea plană absolută a obiectului studiat. Urmărirea acestor deplasări sau deformații se face de-a lungul întregii execuții a lucrării, având în vedere ca la finalizare să se stabilească un ciclu de observații din care să rezulte modul în care acestea s-au comportat în timp.

Monitorizarea deplasărilor spaţiale:

Deplasările sau deformaţiile spaţiale ale construcţiilor şi terenurilor pot fi determinate prin metode geodezice utilizând: metode clasice (statii totale), metode GNSS (sisteme de poziţionare globală: GPS, GLONASS, Galileo) sau metode combinate. Reţeaua geodezică formată din reperi de control şi puncte obiect materializate pe corpul obiectului studiat este astfel creată încât în urma măsurătorilor efectuate să se poată determina mişcarea tridimensională absolută a obiectului studiat. Elementele care se urmăresc în cadrul acestui modul au caracter tridimensional.

Monitorizarea fisurilor:

Presupune monitorizarea periodică a evoluţiei fisurilor apărute în diferite structuri datorită anumitor eforturi interne sau externe. În fiecare ciclu de măsurători se măsoară foarte precis lăţimea, lungimea şi adâncimea fisurilor. Măsurătorile se efectuează cu dispozitive speciale ce asigură precizii de 2-3 sutimi de milimetru. Documentaţia textuală, predată pentru fiecare tranşă de măsurători beneficiarului, este însoţită şi de fotografii digitale ale fisurilor şi grafice cu evoluţia variaţiei deschiderii.