GPS reprezintă de fapt o parte din denumirea NAVSTAR GPS (NAVigation System with Time And Ranging Global Positioning System). Proiectul a fost demarat de către guvernul Statelor Unite la începutul anilor ’70. Scopul principal îl reprezintă posibilitatea de a putea determina cu precizie poziţia oricărui punct de pe suprafaţa Pământului, în orice moment indiferent de starea vremii utilizând informații asupra unei constelații de 30 de sateliţi funcționali.
Precizia trebuie înţeleasă în funcţie de utilizator. Pentru un turist aceasta înseamnă în jur de 15m, pentru o navă în ape de coastă reprezintă o mărime de circa 5m, iar pentru un geodez precizie înseamnă 1 cm sau chiar mai puţin.

Metoda statică care presupune măsurători cu două sau mai multe receptoare GPS, amplasate pe punctele care urmează să fie determinate şi care sunt staţionate, simultan, o perioadă mai mare de timp, denumită sesiune de observaţii. Durata acesteia este stabilită în funcţie de lungimea laturilor, numărului de sateliţi utilizabili, de geometria segmentului spaţial observabil, evaluată de PDOP (Position Dilution of Precision), precum şi de precizia de determinare a punctelor noii reţele.

Metoda RTK  foloseşte o legătură de transmitere a datelor radio pentru a transmite datele de la satelit, la receptor, fiind posibilă calcularea coordonatelor şi afişarea acestora în timp real.